Mesajul pe care nu credeam că o să îl citesc vreodată

– A fost Andrei la semnal și a trimis cuiva un mesaj de pe telefonul meu. I-a răspuns, dar Andrei doarme. Ți-l dau ție?

– Ia să vedem cui îi scrie iubitul meu mesaje de la cabană!

Continuă lectura

Anunțuri

Caut bonă

Caut Bona

Am hotărât să mă întorc la muncă, aşa că am nevoie de ajutor cu Puica şi ocazional şi cu Pupul. Adică am nevoie de bonă. M-am gândit că poate e de interes și pentru alții procesul meu intern de căutare. E felul meu de a trimite către Univers gândurile mele, cu încredere că voi primi în schimb cea mai bună soluție.

Pentru început, să stabilim cu ce marfă lucrăm:

1. O Puică de un an şi 7 luni, o zână pufoasă şi luminoasă, pupăcioasă, lipicioasă. E foarte determinată, independentă, încăpăţânată. Are nevoie să îi arăți cum se face, apoi să o lași să facă singură. Este insistentă când vrea ceva, deci pentru respectarea limitelor va trebui fermitate. În schimb, ea va face ca totul să merite – cu pupici, îmbrățișări, zâmbete fermecătoare, dansuri de veselie, mângâieri gingașe.

Mănâncă cu poftă și plăcere, tot felul de mâncăruri sănătoase, de la brocolli pe abur, la supe  și ciorbe.

Deja vrea să se îmbrace singură (deocamdată încearcă, cel mult reușește să tragă pe ea un pantalon sau o șosetă), așa că bona va trebui să fie tare răbdătoare să o lase să exerseze independența.

E obișnuită cu ton cald și jucăuș, la nevoie ferm – dar tot iubitor, nu dur.

Iubește copiii, e extrem de socială. Și ar pleca tot timpul afară la explorat și socializat. E obișnuită să doarmă și în cărucior în caz că se nimerește, eu prefer de-a dreptul să doarmă la aer.

Puica are o imunitate puternică pentru vârsta ei.  Vreau să fie cât de cât ferită de viruși evidenți, dar nu e genul bolnăvicios, e rezistentă la frig și la alte cele. O îmbrac subțire faţă de ceilalți copii, insist să nu fie înfofolită să ajungă să transpire – aceea e cea mai sigură răceală pentru ea.

Puica mea e foarte ușor de iubit. Oricine o cunoaște e vrăjit fără scăpare.

Suntem foarte legate, va fi o provocare despărțirea. Dar dacă lucrăm împreună eu și bona, cu blândețe, va fi bine.

2. Pupul de 5 ani jumate, va fi, ca regulă, cu tatăl, plecat la Vultureni pentru construirea casei. Dar uneori probabil că va vrea să stea aproape de mine, și atunci bona va trebui să mă ajute și cu el cât timp sunt la birou.

Pupul meu e un băiat foarte empatic, bun, drept. Cea mai mare problemă o are când simte că i se face o nedreptate. Cu sora se înțelege tot mai bine, călcâiul lui Ahile este, ca la mulți alți frați, împărțirea jucăriilor. Dar avem reguli interne care ajută mult, dacă sunt clar aplicate.

Este homeschooled, nu merge la grădiniță şi planul e să nu meargă nici la o şcoală publică. Va fi, la timpul potrivit, înscris la o şcoală umbrelă din state.

Să vă explic care ar fi nevoile, speranțele, visele:

  • Respect. Pentru toată familia, pentru deciziile noastre și pentru fiecare dintre noi. Adică da, să îi respecte şi pe copii, ca oameni, să nu îi trateze ca pe inferiori care trebuie să asculte de adulți şi doar să ofere respect, ci ca oameni care trebuie să îşi merite respectul respectându-i şi ei pe cei din jur. Nu trebuie să accepte comportament nerespectuos, lovituri, dar să oprească cu fermitate blândă eventuale astfel de manifestări,  explicând de ce nu e acceptabil să rănim pe alții şi dând exemplu de comportament respectuos. Respectul se învață prin exemplu, nu impus.
  • Dragoste necondiționată. Să arate afecțiune și atunci când impune limite (va avea de impus limite, Puica mea nu renunță ușor la ce vrea), și atunci când o enervează ceva foarte tare. Dacă își pierde cumpătul, să explice copilului și să nu se sfiască să își ceară scuze de la un copil de un an fix cum ar face-o de la un adult.
  • Partener în creșterea copilului. Bineînțeles că ar fi un plus să știe una alta despre montessori, waldorf, attachment parenting, comunicare non violentă, dar mai important de atât este să meargă pe o mână cu mine în stilul de creștere copil. Dacă nu crede că iau decizii bune, aș vrea să îmi spună argumentat, se poate să observe ce mie îmi scapă. Nu aș vrea, însă, consum de energie pe teme pe care ea are altă părere, dar nu poate argumenta practic de ce s-ar potrivi mai bine copilului meu părerea ei.
  • Despre ieșitul afară eu cred că nici nu ar trebui menționat, e cumva implicit. Just in case, zic și asta: Puica mea se cere afară toată ziulica, de multe ori doarme afară, în cărucior. Așa că e important să nu se stea cu ea doar în casă, pe cât posibil să se stea afară.
  • În primii trei ani, eu cred că cel mai important lucru pentru copil e să fie iubit, să i se ofere atenție. Da, să i se vorbească mult. Da, să fie implicat în activități casnice. Da, să i se răspundă la curiozități, să fie sprijinit în procesul de descoperire. Să îi fie hrănită curiozitatea. Dar nu cred că la vârsta asta trebuie insistat să învețe ceva anume. Copilul oricum învață și cere informația de care are nevoie. Iar Puica mea e un burete, cere în continuu, vrea să îi citești cuvintele pe litere (da, îți arată cuvânt – s-a prins singura că scrisul e cu litere asociate sunetelor – și zice AOEIIIIEEE), îți ia mâna și o duce unde are nevoie să îi facilitezi ceva. Dar toate vin natural dacă cine are grijă de ea o iubește și e atentă la nevoile ei.
  • Familiei noastre i se potrivește o bonă în jurul vârstei mele, adică nu chiar o bunică. Relaxată, jovială, deschisă. Suntem vorbăreți, glumeți, sociabili, ne dorim un prieten în casă, nu pe cineva care să presupună inhibări mari din partea noastră. În plus, luăm decizii de viață atipice, ar fi obositor să trebuiască să ne explicăm permanent, sau să ne lovim de o dezaprobare în atitudine, chiar dacă nespusă. Vrem să trăim o viață veselă și relaxată.
  • Este esențial pentru mine să pot avea încredere în femeia care rămâne cu copilul meu. De aceea vreau să fie onestă şi deschisă de la bun început, să nu îmi ascundă nimic. Sunt foarte deschisă şi tolerantă, înțeleg că nimeni nu e perfect şi uneori se întâmplă greșeli sau accidente. Dar dacă descopăr conjunctural că bona mi-a ascuns intenționat aspecte relevante, legat de ea sau legat de timpul petrecut cu copilul, se compromite încrederea pe care o investesc în acel om şi va fi mult mai incomod şi greu de depășit decât adevărul. Nu vreau raport cu tot ce se întâmplă, însă mi se pare important să ştiu unde e copilul meu, cu cine, dacă a fost într-un pericol.
  • Să fie dispusă la deplasări pentru întâlniri cu prietenii lor, socializare, sau activităţi (ateliere, expoziții, piese de teatru). Foarte important. Dacă conduce bine, pot pune la dispoziție mașină, dacă nu, decontez abonament de troleu. Asta implică socializare cu alte mămici de homeschooleri, dar sunt fete faine cu care am vorbit deja și o așteaptă în gașcă.
  • Dacă știe engleză cu accent bun, ar fi mirobolant. Dar nu e criteriu esențial pentru mine.
  • Să citească cât mai mult copilului. Avem destule cărți, de toate felurile. La vârsta asta, de exemplu, îi plac mult cărțile fără cuvinte, doar cu imagini pe baza cărora îi povestesc ce se întâmplă, cum se numesc lucrurile, îmi arată ea ce o interesează să știe.
  • Ar fi minunat dacă ar și găti – împreună cu Puica (da, adopt un stil de educație cu mai multă nevoie de măturat după – dar am făraș cu coadă lungă, deci e ușor), sau când doarme ea. Des sau mai rar, tot mai bine decât deloc.
  • Ar fi ideal să se implice, la nevoie, și în restul activităților casnice, dat drumul la mașina de spălat, măturat, spălat vase, the basics (cu implicarea Puicăi sau în timpul somnului). Dar asta este, evident, secundar după criteriile principale legate strict de îngrijirea odorului.

Voi ați adăuga ceva? Ce mi-a scăpat?

Jurnal de varicelă

Mom with sick baby

Am auzit de la destui părinți replici de genul ‘de ce să fie vaccinat copilul împotriva varicelei’, ‘e o boală pe care mai bine o face cât e mic’, ‘vreau să ia și al meu, să scap de-o grijă’. Dar acum, în focul varicelei, după îngrijirea unui adult și a unui copil, mi-am format și eu niște păreri. Continuă lectura